"Si nu am putea descrie sentimentul iubirii nici daca am incerca"


Domnul Filip: Despre asta vorbeam, trebuie sa sti sa fi atent la nevoile celor din jur. Dar nu te poti lasa distras de la nevoile tale. Si... Andreea?
<<I want you to know with everything I won't let this go!!!>>
D.F.: Andreea??!



L-am auzit dupa ce mi-a strigat numele a2a oara. Cum l-as fi putut auzi din moment ce ma concentram la melodia ce-mi rasuna in casti? Orele Domnului F. erau foarte plictisitoare, singurul lucru pentru care nu chiuleam era pt ca mai scotea cate-o vorba "plina de spirit" din cand in cand, care ma facea si pe mine sa meditez. Totusi, asta nu insemna ca imi parea rau sa-i intrerupt pledoaria, suspendandu-i alte aberatii ce aveau probabil sa urmeze dupa acel "si".
Mi-am ridicat privirea si mi-am scos o casca.
-Care-i problema?
-Tu vorbesti serios? Care e problema? Ia da-mi mobilul.
-Scuze, dar nu pot. Astept un telefon. Si in plus, nu deranjez ora defapt...ati putea fi mandru de mine; sunt singura din clasa asta care n-a adormit inca.
Am asteptat sa-l vad cum se enerveaza, convinsa ca nu va apuca sa ma puna la punct nici de data asta.


*TRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRR*


-Ok, asta-i sunetul pe care-l asteptam. Ne mai vedem Domnule F. am spus ridicandu-ma ca deobicei prima si fugind pe usa, fara a-i mai da sansa sa ma ameninte. Oricum nu ma interesa.
Am parasit clasa zambind, mandra ca macar unele lucruri se aranjau de la sine, devenind normale.
-Ah!
-Unde fugi ma? m-a intrebat cel de care tocmai m-am izbit.
-Ah? Aaaa buna, ce faci? l-am pupat pe obraz pe Vili, apoi l-am privit in ochi.
Personal, cred ca numele lui e o bataie de joc, dar, tipii grozavi au nebuniile lor care te sperie uneori, mai ales daca tipul iti e cel mai bun prieten. Ca prietenul meu cel mai bun, Vili, aici de fata.
-Bine... dar tu? Ceva chestii de notat de la party...
-Nu vreau sa vorbesc despre asta.
S-a uitat la mine.
-Ok deci daca..
-Nu. Mai bine ca n-ai venit, atat iti zic. M-am intors cu spatele la el, stiind ca o sa ma urmeze.
A sarit brusc in fata mea si mi-a blocat calea. Am ridicat dintr-o spranceana, iar el si-a trecut mana prin par.
-Care-i faza? N-ai avut cuceriri, nu s-a baut bine? Sau nu erai imbracata ok...? Hai, poti sa-mi spui dramele tale de diva...
-TACI! l-am depasit si am fugit spre dulap.
Vili era dragut mereu, si arata foarte bine. Genul ala de combinatie de iti vine sa crapi; blond cu ochi albastri si cret. Singurul lucru pentru care nu era printre cuceririle mele de mult era pentru ca...era Vili. Cel mai bun prieten al meu. Mereu ii pasa, mereu stia sa asculte dar sa si vorbeasca. Si de multe ori, nu-l meritam. Ma indreptam spre dulap si ma gandeam cum acordasem atata atentie lucrurilor pe care le insirase mai devreme ca fiind "problemele mele".
-Sunt o fitoasa, mi-am soptit cu un oftat.
-Stiu asta, mi-a zambit si i-am zambit si eu. L-am lasa pe prietenul meu cel mai bun sa ma ia de mana si sa ma duca spre grupul nostru.