-

De la intamplarea aceea, n-am mai putut sa dau de el. Nu ca n-ar fi fost online pe orice retea de socializare si nici ca mi-era mie rusine... efectiv a fost mai simplu sa nu vorbim. Fara drama, fara sa ma gandesc daca am spus ce si cand trebuie. Totul a fost.. simplu. Si mi-a placut. Desi n-am incetat niciodata sa-l iubesc.
Si dap, suntem aici, in prezent. Unde eu sunt la balul bobocilor in liceul lui. Tot nu inteleg ce caut aici, au trecut 6 luni. Tipul care ma place si imi place, m-a invitat sa merg cu el in seara asta. Am acceptat evident si chiar speram sa ma sarute odata...si acolo era EL, cu un pulover care ii statea genial. Inalt si cu cercelul din urechea stanga, cu aspectul nebarbierit de 2 zile, band ceva. Oare o fi aici cu ea? Ar trebui sa zic buna sau sa ma plimb pe langa el pana ma observa? Pai, nu prea a contat odata ce picioarele au inceput sa mearga fara voia mea. Am mers sa iau ceva de baut.

- Eu un baiat ca toti ceilalti, nu inteleg ce are asa special...
- Sincer? Nu stiu cand s-a intamplat, dar s-a intamplat. Ochii aia care erau atat de verzi incat simteam ca ma omoara, de parca cautau numai victime. Si felul cum isi ciufulea parul.. eu am cazut victima privirii lui, a tot ceea ce era el. Si cand vorbea, parca facea totul sa sune atat de simplu, atat de usor de suportat, atat de bine. Ma intelegea atat de bine. Glumele nu prea subtile si perverse, nike-urile pe care le purta mereu si felul cum zambea... Te facea sa-l crezi ca iti rade tie sincer, cand defapt tu nici nu contai pentru el.

 ...mi-a palcut asta, felul in care m-ai lasat tocmai pe mine sa ajung la tine si cum imi spui chiar si in serile astea ca noi avem o legatura, cuvinte pe care daca mi le-ar fi spus oricine altcineva le-as fi luat in ras; dar nu, tu reusesti sa vorbesti atat de serios si sincer incat simt ca e inutil ca eu sa mai spun vreun lucru dragut. Si de ce atunci cand nu vorbim vreau sa-ti spun ca mi-e dor de tine? De ce am si acum cand deschid telefonul "pupicul" ala la mesaje trimis la 18:18? Wtf is this man? Nu pot sa fiu aici pentru totdeauna, asteptandu-te. Nu poti fi dragutz si apoi sa te intorci la ea, NU POTI!
Dar poti. Asa cum faci mereeeu.. Uite-te la mine, 3 veri, ok? 3 veri si eu sunt inca aici si tu esti inca aici si imi spui ca nu sunt ca "ele" si ca niciodata n-am fost, ca am fost cineva mai special. De data asta te uiti la mine si parca nu te mai recunosc, dar imi placi. Te iubesc defapt, mult mai mult. Iubesc felul in care esti tu acum, atat de relaxat si cum zambesti mereu si faci o gluma si cum te bosumfli daca nu iese cum vrei tu. Cum spui tu asa, vorbe pe care numai de la tine nu ma asteptam sa le aud, cum imi spui ca o sa ai grija de mine ( tu chiar mi-ai zis asta, lol ) iar eu devin ironica. Mi-e frica sa te pierd sti...si ironia? E ca sa ascund totul. Vreau sa te uiti la mine si sa-mi zici ca vei ramane in viata mea, chiar daca, doar ca simplu prieten.

-Asta i-ai spune?
-Da..nu. Si te rog, nu-mi frange inima, iar. Stiu ca o sa o faci dar macar de data asta, fi acolo.
-Ai grija sa nu regreti.
-Nu regret nimic; dar daca o sa regret ceva, va fi faptul ca n-am facut nimic de data asta, nu ca am facut.

Destiny is a funny thing

Atunci cand am inceput acest blog, acum 3 ani, povesteam desre "dragostea aceea" si ma gandeam cum ar fi, sa fie o fata care sa dea nas in nas cu dragostea ei peste 3 ani, random- ce ar fi diferit, daca inca ar mai tine la el, etc. Eu eram fata aia si pot sa spun ca nu mi-am revazut dragostea "dupa 3 ani", pt ca in tot acest timp, respectivul baiat nu a iesit din viata mea, si nu ma asteptam.

psycho

- M-a iubit...
- Vorbim despre baiat sau despre viol?

Ma uit la data din calendar. Au mai trecut 6 luni. Evident ca in tot acest timp am incercat sa ma omor, sa ma droghez, orice numai sa uit. Cel putin pana in momentul in care Vili m-a gasit cu seringa in mana, mi-a promis ca nu le spune alor mei daca ma duc la psiholog. Ce ironie, nu? Meseria pe care eu visam sa o practic e aplicata asupra mea. Dr. R., psiholoaga, se uita la mine confuza.
 -Dar de unde sa stiu eu? Nu de asta am venit aici? Eu vorbesc ca sparta si voi imi dati raspunsuri, nu? M-am saturat sa ma gandesc la el, m-am saturat sa-mi amintesc mainile celor care m-au violat. M-am saturat sa plang noptile si sa nu ma  mai multumesc doar cu tigari ci cu droguri. Nu eram eu asa...NU ERAM ASA!
-Da, inteleg, dar s-au produs anumite schimbari in viata ta, uneori e bine sa uitam trecutul...
-Vrei sa sti ce as vrea sa uit eu? Felul in care o persoana straina incearca sa ma ajute pentru a castiga niste bani. M-am carat.
Am iesit trantind usa si am plecat spre casa plangand. Cum au putut atatia sa treaca peste o dragoste neimpartasita? Cum au putut sa uite cele de care barbatii profita, sentimentul acela dezgustator de maini pe corpul tau. Sunt prea multe.
Am intrat pe usa si am cazut in genunchi plangand. L-am sunat. L-am sunat in sfarsit pe el, pe Victor.

-ALO?
-Te iubesc. Prostule.

Am inchis si am inceput sa caut seringa.

"Si nu am putea descrie sentimentul iubirii nici daca am incerca"


Domnul Filip: Despre asta vorbeam, trebuie sa sti sa fi atent la nevoile celor din jur. Dar nu te poti lasa distras de la nevoile tale. Si... Andreea?
<<I want you to know with everything I won't let this go!!!>>
D.F.: Andreea??!



L-am auzit dupa ce mi-a strigat numele a2a oara. Cum l-as fi putut auzi din moment ce ma concentram la melodia ce-mi rasuna in casti? Orele Domnului F. erau foarte plictisitoare, singurul lucru pentru care nu chiuleam era pt ca mai scotea cate-o vorba "plina de spirit" din cand in cand, care ma facea si pe mine sa meditez. Totusi, asta nu insemna ca imi parea rau sa-i intrerupt pledoaria, suspendandu-i alte aberatii ce aveau probabil sa urmeze dupa acel "si".
Mi-am ridicat privirea si mi-am scos o casca.
-Care-i problema?
-Tu vorbesti serios? Care e problema? Ia da-mi mobilul.
-Scuze, dar nu pot. Astept un telefon. Si in plus, nu deranjez ora defapt...ati putea fi mandru de mine; sunt singura din clasa asta care n-a adormit inca.
Am asteptat sa-l vad cum se enerveaza, convinsa ca nu va apuca sa ma puna la punct nici de data asta.


*TRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRR*


-Ok, asta-i sunetul pe care-l asteptam. Ne mai vedem Domnule F. am spus ridicandu-ma ca deobicei prima si fugind pe usa, fara a-i mai da sansa sa ma ameninte. Oricum nu ma interesa.
Am parasit clasa zambind, mandra ca macar unele lucruri se aranjau de la sine, devenind normale.
-Ah!
-Unde fugi ma? m-a intrebat cel de care tocmai m-am izbit.
-Ah? Aaaa buna, ce faci? l-am pupat pe obraz pe Vili, apoi l-am privit in ochi.
Personal, cred ca numele lui e o bataie de joc, dar, tipii grozavi au nebuniile lor care te sperie uneori, mai ales daca tipul iti e cel mai bun prieten. Ca prietenul meu cel mai bun, Vili, aici de fata.
-Bine... dar tu? Ceva chestii de notat de la party...
-Nu vreau sa vorbesc despre asta.
S-a uitat la mine.
-Ok deci daca..
-Nu. Mai bine ca n-ai venit, atat iti zic. M-am intors cu spatele la el, stiind ca o sa ma urmeze.
A sarit brusc in fata mea si mi-a blocat calea. Am ridicat dintr-o spranceana, iar el si-a trecut mana prin par.
-Care-i faza? N-ai avut cuceriri, nu s-a baut bine? Sau nu erai imbracata ok...? Hai, poti sa-mi spui dramele tale de diva...
-TACI! l-am depasit si am fugit spre dulap.
Vili era dragut mereu, si arata foarte bine. Genul ala de combinatie de iti vine sa crapi; blond cu ochi albastri si cret. Singurul lucru pentru care nu era printre cuceririle mele de mult era pentru ca...era Vili. Cel mai bun prieten al meu. Mereu ii pasa, mereu stia sa asculte dar sa si vorbeasca. Si de multe ori, nu-l meritam. Ma indreptam spre dulap si ma gandeam cum acordasem atata atentie lucrurilor pe care le insirase mai devreme ca fiind "problemele mele".
-Sunt o fitoasa, mi-am soptit cu un oftat.
-Stiu asta, mi-a zambit si i-am zambit si eu. L-am lasa pe prietenul meu cel mai bun sa ma ia de mana si sa ma duca spre grupul nostru.